Mi-am propus sa continui romanul meu cu privire la criza financiara mondiala, care usor-usor sau chiar foarte repede se transforma intr-o criza economica, intr-o recesiune poate mai grava decat cea din 1930.
Am vorbit in episoadele precedente despre efectele create de mediatizarea la maximum a fenomenului criza financiara, mediatizare care a dus la o panica in randul consumatorilor de bunuri, adica in randul oamenilor, si care mai departe a dus la diminuarea vanzarilor substantial, in unele domenii chiar apocaliptic.
Unui client de al meu i-au scazut vanzarile la mai putin de jumatate in ianuarie, februarie fata de anul trecut cam pe aceeasi vreme. Si exemple pot fi in continuare. Se vede, de altfel, ce se intampla in industria auto.
Acum, sa presupunem ca sunt o persoana fizica care nu are firma (am zis sa presupunem pt ca la mine nu e cazul acum), inca mai am servici cu un salariu modest, familie cu un copil.
Ideea este ca eu am avut perioade cand eram salariat si nu aveam alte business-uri, e adevarat ca nu aveam copil pe vremea aceea. Salariul meu era undeva pe la 250 USD - 300 USD (chiar asa era prevazut in contract), in conditiile in care aveam functie de conducere. Sotia mea avea un salariu in jur de 100 USD. Am luat cu greu o garsoniera cu credit ipotecar (impropriu spus), unde rata era undeva pe la 200 USD. Cu alte cuvinte, rata depasea bine 50% veniturile pe familie.
Au fost perioade cand angajatorii mei nu puteau sa-mi dea salariu si eu aveam totusi rate la banca. De la un angajator mi-am recuperat o mica parte din bani prin troc.
Ceea ce vreau eu sa arat aici este ca, la nivel individual, am trecut prin mai multe perioade de criza financiara si/sau economica. Si, dupa parerea mea, daca nu as fi stiut sa gestionez evenimentele mai putin placute din acele perioade nu cred ca as mai fi putut ajunge la nivelul de acum, vorbind aici atat dpdv profesional cat si material. Revin si va amintesc ca nu ma numar printre cei avuti si poate nici nu sunt la un nivel mediu acceptabil, dar sunt la un nivel multumitor pentru mine. Probabil ca m-am obisnuit sa ma multumesc cu putin sau cu ceea ce am deja.
Cum poti trece peste perioade de crize financiare, in conditiile in care ratele la datorii depasesc 50% din veniturile pe familie? Daca datoriile (ca rate vorbesc) depasesc veniturile atunci poti spune ca esti in faliment personal. Din pacate, in Romania, nu exista institutia falimentului personal (adica la persoane fizice) si ca atare nu esti protejat sub acest aspect.
Fac aici o paranteza pentru ca mi-am adus aminte de un fost coleg de servici, un anume Mihai, care provenea, din spusele lui, dintr-o familie cu sange albastru si care era doxa la istorie. Am fost colegi cam 7 ani si in acest timp nu si-a schimbat intr-un fel sau altul stilul de viata. Avand in cap ideea ca provine dintr-o familie cu stil dar viata (se invartea in jurul varstei de 50 ani) l-a aruncat intr-o conjunctura nefavorabila (probabil si din cauza comunismului), obisnuit cu un nivel ridicat de trai, si ma refer la alimentatie pentru ca era obisnuit nu mai cu delicatese, a ajuns sa traiasca numai din datorii de pe o luna pe alta. Mai pe scurt, la el salariu nu tinea mai mult de o zi pentru ca trebuia sa achite datoriile acumulate fata de colegi, prieteni, cunoscuti iar a doua zi trebuia sa se imprumute din nou, de la aceeasi colegi, prieteni, cunoscuti. Va scriu sincer ca o asemenea specie de om nu am mai intalnit in viata mea nici de atunci, de cand l-am cunoscut, pana in prezent. La el, criza financiara era permanenta, era stilul lui de viata. Si traia in acest mod. Super tare tipu.
Dat fiind faptul ca individual am mai trecut prin perioade de crize financiare iata ce masuri am luat in acele perioade, care se potrivesc destul de bine cu criza actuala super-mediatizata, si dupa perioadele respective pentru a diminua efectele negative:
- dupa prima criza financiara personala (prin '99), am hotarat ca e foarte bine sa ai un back-up, o varianta B, o alta sursa de venituri - una secundara, de care te vei putea folosi in cazul in care varanta A cade. Atunci am luat hotararea sa-mi fac o firma de consultanta (ca la asta ma pricepeam eu pe vremea aceea), impreuna cu un prieten si primul client al nostru a fost o asociatie de locatari la blocul unde stateau ai mei si pe care-l administram eu cu prietenul meu prin aceasta firma. Atunci aveam ganduri mari si daca prietenul meu intelegea fenomenul economiei de piata probabil ca eram cu business-ul respectiv destul de departe.
- cand vezi ca se ingroasa gluma, este necesara o schimbare de comportament a consumatorului ce esti. E clar ca trebuie sa cauti oferte speciale, unde sunt reduceri substantiale de pret, ca trebuie sa cauti nu marca ci produsul bun care sa satisfaca nevoile la maxim posibil, produs care trebuie sa aiba si un pret mic.
- este clar ca nu mai poti manca la restaurant sau de la firmele de catering ci mancare facuta acasa si nu din aceea de moft ci din aceea care sa acopere necesarul de proteine, vitamine etc, astfel incat sanatatea sa nu fie afectata. Se recomanda produse alimentare consistente, de calitate buna si la preturi acceptabile. Nu este indicata orientarea catre produse ieftine neaparat pentru ca acestea nu sunt si bune si ulterior o sa se ajunga la probleme de sanatate care genereaza costuri suplimentare chiar foarte mari in conditii de criza. Exista o vorba: "mai bine mai putin si bun decat mult si prost"
- cu exceptia cheltuielilor de intretinere la bloc, care in cazul in care nu exista termostat si repartitoare atunci nu exista si un control asupra consumului si ca atare nu poti gestiona aceste costuri, restul cheltuielilor de utilitati trebuie reduse cat se poate de mult. Adica, cautarea unor oferte de servicii de telefonie fixa si mobila avantajoase ca pret dpdv al abonamentului si limitarea convorbirilor la minutele incluse in abonament. Reducerea consumului de energie electrica prin utilizarea consumatoarelor numai daca este cazul, inlocuirea becurilor normale cu cele ecologice, alegerea produselor electrocasnice din categoria A dpdv al consumului energetic;
- daca ai autoturism, este necesar sa renunti a mai merge cu el la servici sau in alte locuri si trebuie folosit mijloacele de transport in comun. Folosesti masina numai in cazuri de urgenta.
- chiar daca este o perioada mai grea, dpdv financiar, este indicat sa nu se renunte la anumite activitati care pot deconecteze putin, gen sport (tenis, inot, fotbal, volei, baschet) si sau excursii la munte sau iesiri la padure sau la intalniri la o bere. Credeti-ma ca eu nu am renuntat la asa ceva cand mi-a fost greu. Ba dimpotriva, atunci cand lucrurile au revenit pe un fagas normal nu am mai facut activitati din acestea recreative. Acum, este necesara revenirea la ele.
- este foarte important in perioade din acestea sa nu se intre in panica (de aceea am fost contra mediatizarii la extrem a crizei economice pentru ca aceasta poate duce la panica - ceea ce s-a si intamplat) si sa ne pastram calmul pentru a gandi limpede in vederea gasirii de solutii pentru diminuarea efectelor crizei economice asupra noastra, ca individ. Din pacate, la ora actuala, si cei care guverneaza lumea, statele, au intrat in panica si nu sunt coerenti si lucizi in luarea deciziilor. Noi, acum ne confruntam nu cu o criza economica ci cu una generala, o criza de incredere, o criza de responsabilitate, o criza de capacitate de luare de decizii corecte. Asa cum am mai mentionat, panica a dus la fenomenul de intrare intr-un cerc vicios din care nu putem iesi decat daca nu devenim inerti si vom lua atitudine si masuri atat pe plan individual cat si pe plan macro pentru a redresa situatia de rahat in care ne aflam, situatie generata tot de noi.
- intotdeauna cand exista surplus nu este recomandata cheltuirea lui pana la ultimul leu. Trebuie facute rezerve, chiar si la banci desi ele pot intra in faliment. Din pacate romanii au uitat sa mai economiseasca, asa cum faceau inainte de '89, cand fiecare avea un ban pus deoparte, ba la saltea ba la CEC. Dupa '89 consumul in Romania a crescut, si nu vreau sa explic acum fenomenul, si romanul nu a mai stiu ce inseamna sa ai un ban pus deoparte, pentru ca acei bani stransi inainte au fost aruncati pe fereastra, pentru niste prostii. Daca mai amintesc si de niste falimente bancare din anii '90 (Bancorex, BIR, BTR, Banca Albina etc) este clar ca romanii au preferat sa cheltuie banii decat sa-si faca rezerve la banci. Ce sa mai scriu despre FNI si Caritas? Nu mai are rost. Cu toate acestea si ca din fericire eu nu am fost afectat de astfel de chestii, ori pentru ca nu ma interesa pe vremea aceea, ori ca nu aveam cu ce, am avut intotdeauna in cap principiul constituirii unei rezerve care sa-mi acopere nevoile esentiale pe o perioada de timp determinata. Daca ajungeam sa umblu la aceste "rezerve de stat", faceam tot posibilul ca ele sa fie acoperite in timpul cel mai scurt.
- asigurarea de rezerve nu se face intr-o singura directie. Adica, daca exista surplus este bine ca el sa nu fie plasat doar intr-un loc si trebuie distribuit in asa fel incat atunci cand se intampla ceva intr-o zona sa fii acoperit din alta parte. Adica, si dpdv al rezervelor, trebuie sa existe cel putin un plan B. Cu cat sunt mai multe variante cu atat mai bine. De exemplu, banii trebuie depusi nu numai intr-o banca ci in cel putin doua care nu au legaturi de asociere, adica nu fac parte dintr-un grup de societati bancare, fie el national sau international.
As mai trece ceva masuri la nivel individual dar nu vreau sa plictisesc cititorul. In orice caz, in perioada de criza nu va imprumutati de la banci si de la camatari pentru ca v-ati vandut sufletul pentru bani si nu mai aveti scapare.
Hai sa auzim numai de bine!
P.S. In episodul urmator voi aduce in discutie masuri de trecere peste criza fara efecte negative majore ce pot fi luate la nivelul unui intreprinzator.
